Astazi vor fi decernate premiile Galei Societatii Civile. 115 proiecte au fost inscrise anul acesta in competitie, fiind jurizate, printre altii, de Catalin Stefanescu, Ioan T. Morar, Liviu Mihaiu, Raed Arafat, Robert Turcescu.
Cele mai multe proiecte, 26, au fost inscrise la sectiunea "Comportament civic si participare publica". Cele mai putine la "Sanatate", doar 3.
M-am oprit asupra unui paragraf dintr-un comunicat de presa mai vechi:
"Valoarea fondurilor atrase de proiectele implementate in anul 2007 se ridica la 7,9 milioane de euro. Resursele organizatiilor pentru implementarea proiectelor provin de la companii si de la sectorul public, o parte din proiecte fiind realizate prin auto-finantare si prin intermediul voluntarilor.
Editia a II-a (2003) – 4, 2 milioane euro (85 proiecte)
Editia a III-a (2005) – 7,7 milioane (118 proiecte)
Editia a IV- a (2006) – 8,7 milioane euro (127 proiecte)
Editia a V-a (2007) – 17 milioane euro (118 proiecte)"
Este vorba de editiile Galei Societatii Civile.
In doar doi ani sa fi uitat ong-urile cum sa atraga bani? Sau proiectele lasa de dorit?
Voi afla diseara la Gala Societatii Civile.
Sunt bucuros ca am ajuns la concertul celor de Moonspell. Eu si inca vreo una mie oameni. In acelasi timp in care 20000 dadeau din solduri pe stadion la spectacolul lui Kylie. Desi sonorizarea nu a fost dintre cele mai bune, entuziasmul celor prezenti si placerea cu care cei de la Moonspell au cantat m-au facut sa fiu mandru de alegerea facuta.
Pentru aceasta saptamana propunerea se numeste Vampiria.
Gasita la Dan Dragomir pe blog, vizualizata full screen pe Youtube. Cat de idiot sa fii sa ii dai unei asemenea fapturi carnet? Si ce sot idiot ii da masina pe mana unei astfel de soferite? Decat unul care, nefiind idiot, s-a prins ce nesimtita are langa el si vrea sa-si rascumpere gresala.
"Ia iubita mea masina. Baga mare prin trafic. Nu vrei si sa faci un drum pana la munte? Sa te relaxezi? Iti platesc eu cazarea. Vezi ca serpentinele se iau cu 100 la ora".
(De vazut pana la capat. Daca va tin nervii)
Dupa mai bine de 10 ani Indiana revine in Regatul Craniului de Cristal. Acum pe marile ecrane. Si la mine pe laptop.
Ce descopar in camera bunicii mele in urma cu vreo saptamana .... Priviti in poza!
Voi relua mai jos un editorial al lui Andrei Craciun din Evenimentul Zilei, asupra caruia mi-a atras atentia Paul.
Vorbisem in dimineata aceast cu Paul despre ultima emisiune a lui Capatos, avand ca subiecte Emo Kids, singuratatea lor si sinuciderile cauzate in buna masura de muzica Emo. Degeaba s-a chinuit Lenti Chiriac sa le explice celor din studio ca nu exista muzica Emo, ca ce asculta ei e un pop rock tipic liceelor americane iar alteori un rock gothic, ca nimeni nu s-a sinucis pana acum din cauza acestor stiluri muzicale si ca problema sta in alta parte. Nimeni nu a inteles, nici macar prietenul Capatos care o tot tinea langa cu stilul muzical Emo.
Dragilor, problema sta la noi. La cei care le oferim acestor copii motiv sa isi planga toata ziua de mila. Motivul este ca nu ii trasnim bine explicandu-le ca nu au nici cel mai mic motiv sa fie nefericiti. Nu sunt Emo cei care nu au unde dormi, nu au ce manca, cei abuzati sexual de niste animale transformate in parinti. Sunt Emo cei care au bani cacalau sa isi faca acele frizuri in cap si nimic de facut toata ziua, cata vreme au si timp cacalau sa isi aranjeze ore intregi zilnic coafura. De vina suntem noi ca le dam o grama de bani pe mana si nu ii educam ce sa faca cu timpul. Nu muzica. Mai ales cea "Emo". Care nici nu exista.
Stiu ca nu e un procedeu prea iubit in blogosfera sa preiei integral un material al unui alt autor. O voi face insa, repetand ca este editorialul lui Andrei Craciun din Evenimentul Zilei de astazi:
"O fată emo a sărit pe geam. Şi a murit. Pentru că a căzut în „kap“. Veştile proaste se dau acum prin sms, şi prin sms e mai uşor de scris cu „k“. Mai demult, K era un personaj din Kafka, pentru generaţia scurtelor mesaje scrise e doar simbolul simplităţii ignorante. Aş putea să scriu până la sfârşit tot textul cu prescurtări de mess, cu riscul ca doamnele de la corectură să mă convoace pentru o scurtă terapie gramaticală de şoc.
Şi, la sfârşit, să vă întreb dak asha vretzi sah arate lumea pst 20 d ani? N-are sens, pentru că lumea oricum arată aşa, iar un ziar românesc bagă deja emoticoane printre rânduri. Eu cred că asta e o idee rea. Dar îl cred şi pe Dostoievski, care scria că „omul, ca un bou, se obişnuieş te cu toate“. M-am obişnuit, chiar dacă nu-mi plac emoticoanele pentru că sunt ca jocul îngroşat al actorilor din telenovelele proaste. Nu-mi plac pentru că ţi se bagă în suflet, te trag de mânecă agresiv: dragă cititorule, acum trebuie să te bucuri :) sau să te întristezi :(.
Înainte, tristeţea era rezervată şomerilor, curvelor, fetelor bătrâne, vieţaşilor, fotbaliştilor ratangii. Acum vin din urmă copiii cu părul ciufulit, machiaţi strident cu negru, cu urechile înfundate de muzică deprimantă, copiii care la 10-12 ani deja îşi revendică dreptul la deznădejde. Emo-kids.
Am auzit oameni care au toată dreptatea din lume să fie trişti indignându-se sincer: „Nu vă e, mă, ruşine?! Cum adică să nu mai poţi duce de la doar 12 ani? Viaţa e un lung şir de probleme, de nopţi cu gust de medicamente, de câteva cariere şi relaţii eşuate. Care sunt marile necazuri ale unor puşti care ar trebui să redescopere şotronul, nu prezervativul? N-au rate la bănci, orele târzii din noapte nu le sunt bântuite de fantoma de la Medgidia care ţine sute de mii de români naivi cu televizoarele date pe OTV (fiindcă nici nu ştiu ce-ar pierde), traficul nu le smulge înjurături grele dimineaţă de dimineaţă, chlamidiile ar trebuie să rămână visul urât al pericolelor sexuale viitoare. Vă bateţi joc de copilărie, mă, nenorociţilor!“. Şi atunci?
Psihologii ne spun savant că aceşti copii au mari probleme. Îi cred şi pe ei, dar mai ştiu că fiecare generaţie şi-a trăit drama şi psihozele. Emo nu sunt singurii.
În 1994, după ce Kurt Cobain şi-a tras un glonţ în cap, în lumea întreagă s-a dezlănţuit o epidemie de sinucideri. Şi nimeni nu dădea doi bani pe rockerii supravieţuitori, cu geci soioase şi cercei în urechi, care căutau nirvana într-o muzică gălăgioasă. Aşa cum generaţiile mai vechi n-au văzut la Woodstock decât nişte drogaţi cu flori în cosiţe, semi-nebuni, cărora le plăcea s-o facă în aer liber.
Emo-kids nu vestesc sfârşitul lumii. Copiii aceştia sunt doar oglinda societăţii care ne condamnă la singurătate, deşi putem să trimitem sms-uri, să ne vedem pe web-cam-uri, ca o consolare că nu mai putem fi de fapt împreună. N-am văzut în ultimii cinci ani nicio gaşcă de „pierde-vară“ spărgând sănătos geamurile unor moşi isterici de la parter (pe vremea copilăriei mele, toţi moşii isterici stăteau la parter). N-am văzut pentru că parcările goale de atunci s-au umplut cu maşini. Străine. Toate filmele bune ale ultimilor ani, toate cărţile premiate vorbesc despre acelaşi lucru: despre singurătate. Emokids nu sunt nici mai buni, nici mai răi, sunt doar mai singuri. Celălalt reper al lumii de azi e fericirea lălâie, surprinsă perfect de manelism. Aţi văzut vreun manelist trist?"
Fast Forward Communications si Millenium Communications gestioneaza impreuna contul de PR al Samsung Electronics Romania. Am participat impreuna in acest pitch, unul extrem de dificil la care au fost invitate 11 agentii de PR. "Aproape toate agentiile de PR importante din Romania", cum spune Bogdan Olteanu, PR Director la Millenium.
De cand a sosit brief-ul am hotarat sa il tratam ca pe un proiect in sine. Era un brief extrem de ofertant care ne-a trimis intr-o sumedenie de directii. Iar creativitatea, cred eu, a contat enorm. Dar si modul in care Mihaela Rentea, fost Brand Communications Manager Romania & Bulgaria al Samsung Electronics, a condus pitch-ul. De la cum a construit brief-ul si pana la feedback-ul relevant oferit agentiilor participante.
Voi lucra alaturi de cativa oameni in care cred foarte mult - Mirel Dediu de la Millenium si Ioan Daescu de la Fast Forward Communications.
Sunt foarte mandru ca in doar 4 luni, de cand Fast Forward Communications ofera servicii de PR, gestionez comunicarea unor clienti precum Logitech, Samsung, Electronic Arts, Garmin, Vreaucredit.ro sau IP Devel. Si mai urmeaza.
P.S. prietenul Radescu anticipase
"România înseamnă o muzică specială, care mă va atrage întotdeauna prin frumuseţea sa aparte". Declaratie a lui McLaughlin in Evenimentul Zilei de astazi.
La romani. Cam asta cred eu dupa ce citesc articolul "Portretul-robot al solicitanţilor de credite pe internet" din ultimul numar al Capital. E o declaratie in acest articol facuta de Alex Popescu de la Vreaucredit.ro: «Creditele de nevoi personale vor fi înlocuite în câţiva ani de cardurile de credit.» Si cum cererile de credite de nevoi personale abunda in Romania, cu siguranta vor surclasa cartile de identitate din portofele. Ma intreb cand va atarna romanul cardul pe post de icoana.
